Viziunea satului tina karol

Prin urmare, guvernatorul Alexianu a recunoscut prezenţa unei boli cumplite care ucisese zeci de mii de civili şi soldaţi români în timpul primului război mondial ; totuşi, în ciuda faptului că se răspândea în majoritatea lagărelor evreieşti, doborând zeci de mii de evrei, i-a raportat la vremea aceea lui Antonescu şi a continuat s-o facă că în Transnistria condiţiile sanitare erau bune şi că apăruseră doar câteva cazuri de tifos în întreaga regiune.

Situaţia se afla sub control, a declarat el.

Prin urmare, ar fi fost imposibil să nu fi sesizat discrepanţa dintre cele două declaraţii ale sale. Contradicţia poate fi explicată prin faptul că evreii din Transnistria nu mai erau consideraţi fiinţe umane. În viziunea satului tina karol lui Alexianu, ai prefecţilor, pretorilor, medicilor militari şi civili, evreii nu erau decât o turmă în tranzit, care urma să fie predată germanilor, după ce treceau râul Bug, pentru a fi exterminaţi, conform Acordului, de la Tighina.

Acest capitol va examina următorul fapt: situaţia creată de izbucnirea epidemiei în ghetourile şi lagărele din nordul şi centrul Transnistriei, unde administraţia română nu a abordat radical epidemia; răspunsul autorităţilor medicale româneşti la dezastrul din Transnistria; şi mobilizarea evreilor înşişi în lupta împotriva bolii, în ciuda tragediei de proporţii care-i lovise.

După cum s-a afirmat mai devreme, ghetourile din nordul Transnistriei şi o parte din cele înfiinţate în regiunea centrală au fost rezultatul eşuării planurilor şi organizării din cadrul armatei române — iar mai târziu şi din cadrul administraţiei române, în egală măsură — eşec determinat de imposibilitatea de a împinge zeci de mii de evrei dincolo de Bug şi între timp de a-i adăposti în acea regiune.

Principala vederea pluteste cefaleea a acestei situaţii fără ieşire a fost corupţia exagerată din cadrul administraţiei.

Această situaţie trebuie înţeleasă în condiţiile în care Germania nazistă nu a respectat Acordul de la Tighina, care ar fi permis guvernului transnistrian să predea evreii autorităţilor germane din Ucraina.

Acest capitol nu se referă la conducerea ghetourilor şi lagărelor, la condiţiile de trai ale celor de acolo, la autoguvernarea evreiască etc. Tifosul fusese semnalat deja în lagărele înfiinţate de români în Basarabia, ca puncte de tranzit, pentru cei care aşteptau să fie deportaţi. Evreii nu contactaseră boala viziunea satului tina karol să fie alungaţi din casele lor, dar epidemia de notorietate în primul război mondial nu dispăruse complet din regiune.

S-au asociat şi alţi factori care au slăbit rezistenţa evreilor şi i-au făcut să cadă pradă maladiilor de tot felul: condiţiile impuse de autorităţile române, lipsa hranei şi a apei nu numai pentru spălat, dar şi pentru băutsuprapopularea lagărelor, faptul că oamenii locuiau în grajduri, expuşi intemperiilor, abuzurile fizice şi psihologice şi marşurile nesfârşite de la un loc la altul. Autorităţile se aşteptau, în cel mai bun caz, ca evreii să se îngrijească singuri, fără să le asigure nici un fel de vaccinuri, medicamente sau mijloace de dezinfecţie.

Cu alte cuvinte, medicii evrei trebuiau să trateze epidemia fără nici un fel de medicamente, în condiţiile în care erau ei înşişi prizonieri în lagăr; autorităţile considerau că principala lor sarcină era aceea de a preveni, pe cât posibil, răspândirea bolii.

Ministerul Sănătăţii din România spera că, punând capăt înfometării evreilor, vor reuşi să reducă numărul celor contaminaţi ceea ce reprezintă o recunoaştere indirectă a legăturii dintre slăbirea rezistenţei organismului şi răspândirea maladiei ; dar viziunea satului tina karol de a furniza alimente nu s-a transpus în practică.

Convoaiele de evrei trimise în Transnistria au suferit în continuare de foame. Tătăranu, epidemia devenise endemică în acea regiune. Tifosul a fost diagnosticat în rândurile deportaţilor din clipa în care au pus piciorul în Transnistria, la începutul lui octombrie În momentul acela, în ciuda numărului mare de cazuri, se putea evita totuşi o epidemie, dacă acele convoaie ar fi rămas pe loc şi dacă evreii contaminaţi ar fi fost cât de cât trataţi.

Dar faptul că marea majoritate a victimelor tifosului exantematic erau evrei şi că se dorea să fie împinşi cât mai repede spre Bug a fost decisiv: Convoaiele şi-au continuat marşul [5].

Pe 21 octombriedupă ce Dar epidemia nu a oprit fluxul deportărilor. În afară de câteva cazuri izolate de tifos exantematic, care au fost izolate imediat şi luate severe măsuri de a nu se înmulţi şi în afară de câteva cazuri de febră tifoidă, care nu prezintă caracterul unei epidemii, nu avem maladii contagioase în Transnistria. Am luat toate măsurile pe care le-aţi ordonat cu privire la băi, la deparazitare şi asigurarea curăţeniei populaţiei.

Raportul a indicat clar că Antonescu care a constatat personal ororile tifosului în timpul primului război mondial era perfect conştient de pericolul pe viziunea satului tina karol reprezenta epidemia pentru soldaţi; din acest motiv, a ordonat personal să se ia măsuri pentru prevenirea răspândirii epidemiei între ucraineni.

Nu există nimic mai actual decît istoria.

Dar nu a pomenit nimic de evrei. Dar, când febra tifoidă s-a răspândit la animalele din Transnistria, guvernatorul Alexianu a dat ordinul telegrafic să se oprească transportul de vite, oi şi porci în ţară, din cauza epidemiei care a izbucnit [8]. Deschiderea arhivelor în fosta Uniune Sovietică ne-a furnizat informaţii din surse româneşti care s-au adăugat mărturiei supravieţuitorilor evrei cu privire la măsurile reale luate de autorităţile române în Transnistria, în privinţa epidemiei izbucnite în rândurile evreilor viziunea satului tina karol convoaie, în timp ce se aflau în tranzit spre destinaţia lor — cu excepţia regatului morţii.

• Terifiant! Papa Ioan Paul II, despre invazia imigranților și declinul Europei
• DESPRE EPIDEMIA DE TIFOS DIN TRANSNISTRIA () | RĂZBOIUL PENTRU TRECUT / ВОЙНА ЗА ПРОШЛОЕ
• Спросил Ричард у Николь, когда они остались одни.
• Rolul viziunii în dezvoltare

Epidemia de tifos s-a răspândit rapid, purtată de convoaie în toate părţile Transnistriei. Trebuie remarcat, în acest context, că marea majoritate a evreilor din Bucovina inclusiv Cernăuţi şi din raionul Dorohoi, nu erau contaminaţi de tifos sau altă boală molipsitoare când au fost deportaţi. S-au îmbolnăvit în Transnistria, aşa cum viziunea satului tina karol confirmat toţi supravieţuitorii.

(3) Cui i e frica de istoria muzicii, vol. 3 (ediția a doua) by Carmen Chelaru - Issuu

Administraţia română din Transnistria era convinsă că putea separa soarta evreilor de cea a populaţiei locale; pentru ei, epidemia era o tragedie exclusiv evreiască. De aceea, toate eforturile lor s-au canalizat în izolarea evreilor de localnici atât pe drum, cât şi în diverse locuri unde au fost duşi.

Raionul Balta, care era atât o haltă pe drumul către regatul morţii, cât şi destinaţia finală pentru unele convoaie, reprezintă un exemplu pentru măsurile luate de autorităţile române pentru stoparea epidemiei. Nici un evreu nu va putea părăsi lagărul destinat, atât cei veniţi din alte localităţi cât şi cei din localitate.

Știți că analiza marxistă vede dreptul, vede statul, vede economia ca o relație de luptă de putere și religia în această luptă de putere are funcția de a legitima niște inegalități și de a le conferi niște explicații teologice și de a le naturaliza că, uite, asta intră în ordinea naturală a lucrurilor.

Pentru toţi evreii care vin din alte localităţi se va fixa un singur drum, fiind interzis a schimba itinerariul. Tot personalul sanitar de orice grad care se află în raioane, va fi mobilizat pentru combaterea tifosului, cunoscând că cei ce refuză a da ajutor vor fi aspru sancţionaţi. Plata personalului nou-mobilizat va fi suportată de raioane, care vor întocmi tabele în acest sens.

Viziunea satului tina karol localităţile unde sunt prea mulţi bolnavi se vor construi barăci pentru izolarea lor. Nici un locuitor nu are voie a cumpăra şi îmbrăca haine provenite de la evrei, sau a veni în contact cu evrei.

Cei dovediţi vor fi pedepsiţi. Toate băile se vor pune în funcţiune, iar în comunele unde nu există, se vor organiza case de băi. Evreii care se vor găsi în afară de lagăr, vor fi sancţionaţi aplicându-se ordonanţa nr. Ordonanţa împuternicea jandarmii, miliţia ucraineană sau oricare autoritate locală, să împuşte orice evreu care se găsea în afara perimetrului lagărelor şi ghetourilor aplicarea ordonanţei 23 era de fapt un eufemism pentru permisiunea de a-i executa ; într-adevăr, mulţi evrei prinşi pe drum în timp ce căutau de mâncare au fost împuşcaţi mortal.

Autorităţile militare şi jandarmeria din Transnistria au fost de asemenea alarmate de izbucnirea tifosului şi scarlatinei în rândul evreilor.

Istoria și arta ultimilor o sută treizeci de ani sunt greu de comprimat în sinteze, generalități, principii. Până în veacul 19 ne plângeam de dificultatea obținerii informațiilor sau de lipsa acestora. De atunci încoace, noianul și diversitatea informațiilor ne copleșesc, ne sufocă. În fața unei dileme asemănătoare, grecul Eratostene a inventat un ciur o sită! În ceea ce privește patrimoniul carpato-dunărean, am fost tentată o clipă să-l numesc cultura cea mai familiară nouă, dar mi-am dat seama că nici istoria, nici tezaurul artistic național nu ne sunt familiare cu adevărat.

Deja pe 14 octombriecartierul general al jandarmeriei din Transnistria, care răspundea de transferarea convoaielor dincolo de Bug şi în toate celelalte zone ale regiunii, a emis ordonanţa nr. Ordonanţa decreta de asemenea că evreii din oraşul Balta vor fi deportaţi în regatul morţii, rezolvând astfel problema tifosului în acel judeţ.

Armata a cerut ca guvernatorul să o ţină la curent cu orice schimbare pe care o făcea, pentru a pune evreii să muncească în lagăre şi nu a manifestat nici un fel de interes faţă de aspectele medicale ale problemei. Între timp, numărul cazurilor de tifos descoperite în rândurile jandarmilor şi soldaţilor care escortau convoaiele continua să crească.

Se poate afirma cu certitudine că autorităţile au reacţionat mai rapid în acele judeţe apropiate de Nistru şi în zonele populate de români localnici.

Alexianu a trimis o telegramă tuturor prefecţilor, prin care le-a cerut să se ocupe personal sau prin reprezentanţi autorizaţi, în vederea acordării ajutorului necesar veterinarilor, în lupta împotriva epidemiei de răpciugă în rândul cailor.

Măsurile trebuie luate fără nici o ezitare [13].

La începutul lui decembrie, epidemia de tifos exantematic n-a mai putut fi considerată drept o problemă care-i privea numai pe evrei. În toate oraşele şi satele unde fuseseră cazaţi evrei, izbucniseră diverse boli contagioase: dizenterie, tifos şi febră tifoidă.

Pe aceeași temă

În Moghilev, unde se aflau în jur de Alexianu nu mai putea să ignore boala. Măsurile pe care le-a implementat, după cum reiese din cele de mai sus, s-au limitat la următoarele: un efort constant de a izola evreii de restul populaţiei care, însemna practic înfometarea lor — situaţie care a mărit numărul victimelor — lăsând întreaga responsabilitate a tratamentului în seama medicilor evrei din rândurile deportaţilor, fără să li se furnizeze medicamente sau ajutoare.

La şedinţa guvernului din 16 decembriecitată anterior, Antonescu a hotărât că principalul efort cu privire la epidemie, va fi concentrat pentru prevenirea răspândirii ei în rândurile soldaţilor şi, abia după aceea, în rândurile ucrainenilor. Echipamentele de deparazitare — cuptoare speciale pentru deparazitarea hainelor infestate cu păduchi, pentru a distruge microbii viziunea satului tina karol se găseau în număr mic şi nu erau suficiente pentru armata din Transnistria, când Alexianu i-a pus această problemă lui Antonescu.

Trebuie să ne organizăm pentru atunci. Trebuie să limităm terenul bolii, să trimitem trenuri-băi şi de deparazitare, pentru că altfel, în februarie, vom avea epidemie pe scară foarte întinsă. Deci, luaţi măsuri acum, domnule doctor Tomescu. La sfârşitul lui ianuaries-a produs o severă izbucnire a tifosului în toate ghetourile şi lagărele din nordul Transnistriei, cu excepţia celor de la Djurin, Murafa şi Injecții restabilirea vederii, unde condiţiile de trai ale evreilor erau ceva mai acceptabile decât în celelalte localităţi [17].

Între octombriecând boala a fost diagnosticată prima oară şi martieautorităţile au rămas pasive din convingerea că tifosul şi alte boli contagioase care s-au manifestat o dată miopie minus 0 75 el combinat cu înfometarea şi izolarea, era cea mai bună metodă de a scăpa de evrei — cu condiţia ca tifosul să se limiteze la ghetouri.

Şi chiar aşa a fost. Dar, când autorităţile române s-au dovedit incapabile să limiteze epidemia la zonele locuite de evrei, au trecut la acţiune: evreilor li s-a permis pentru prima oară să primească ajutor în combaterea bolii de la fraţii lor din România.

După cucerirea Odessei, un departament al Direcţiei Sanitare a fost înfiinţat la Tiraspol pentru a se ocupa de igienizarea regiunii. Cele mai presante probleme cu care se confrunta această Direcţie erau epidemiile şi combaterea lor; penuria de medicamente; renovarea spitalelor existente şi înfiinţarea altora noi, mai ales pentru militari [19].

După cum s-a amintit, şeful Direcţiei Sanitare era maiorul Dr. Gheorghe Tătăranu, directorul Laboratorului de Igienă şi Sănătate publică din Bucureşti, care fusese mobilizat.

Ţinând seama de modelul guvernământului transnistrian, Direcţia Sanitară a hotărât să păstreze o parte din reţeaua sanitară locală şi să recruteze medici localnici aleşi cu grijă, precum şi alt personal medical [20]. Pe 6 martiedupă o perioadă iniţială în care spitalele din zonă au fost reechipate, s-a înfiinţat un organism separat — Direcţia Spitalelor — condus de dr.

Linkuri accesibilitate

Petre Niculescu. Mai târziu, a fost înfiinţat de asemenea un alt treilea organism, cunoscut sub numele de Direcţia Sănătăţii; a funcţionat ca un fel de organ de conducere, coordonându-le pe celelalte două, care concurau una cu alta în anumite probleme. Până în ultima zi a administraţiei române, Direcţia Sănătăţii a îndeplinit rolul unui minister al sănătăţii semi-oficial.

Cel de-al doilea scop al Direcţiei Sănătăţii a fost prevenirea răspândirii epidemiei în România. Iniţial, nu a avut mijloacele necesare să lupte împotriva epidemiei şi nici nu a găsit resurse locale.

Dezbatere Antinostalgia: „Demnitatea în om e zdrobită atunci când e zdrobită credința lui” (VIDEO)

Serviciile de higienă ale armatei au fost viziunea satului tina karol de-a lungul Nistrului, formând un cordon sanitar, aveau misiunea să-i oprească pe bolnavii de tifos să pătrundă pe teritoriul României. Alte servicii au staţionat pe fâşia de teren de la marginea vestică a regiunii, în acele judeţe cu populaţie majoritară românească.

Unităţile rămase au primit sarcina să reorganizeze serviciile sanitare din fiecare judeţ [23].