Viziunea satului după 40


Satele, locuri în care nu se întîmplă nimic

O relativizează. Țăranul este privit idilic, la fel și localitățile rurale. Cred că este mai degrabă o dorință a orășenilor de a vedea satele astfel, învăluite în mituri pe care mediul urban nu le poate livra. În realitate, mai puțin în unele zone ale Maramureșului și Bucovinei, satul românesc a trecut și trece și el prin criza de identitate pe care o traversează România de trei decenii încoace.

Unele sate sînt îngropate de vilele de neamuri proaste ale bogătașilor, altele sînt îmbătrînite sau pur și simplu părăsite.

Pe 20 februariedupă amiaza, în jurul oreila Muzeul Satului din București a izbucnit un alt incendiu devastatorcare s-a extins rapid din cauza vântului extrem de puternic și a secetei, afectând obiective etnografice din zona de nord a muzeului, la limita dintre sectoarele dedicate zonelor etnografice Moldova și Dobrogea. Deși au acționat cu 15 mașini de luptă, pompierii au reușit să stingă incendiul după mai bine de o oră, din cauza vântului puternic și a lemnului uscat. Înmuzeul s-a extins într-o nouă aripă, pe o arie de 3,5 ha, în apropierea Palatului Elisabeta, cuprinzând 30 de noi monumente la care se lucrase în cei zece ani anteriori. Din Parcul Regele Mihai există două porți de acces în muzeu: Poarta Miorița, în zona debarcaderului, [14] și poarta Transilvania, în zona Arcului de Triumf, cele două fiind deschise de miercuri până duminica.

Nu am văzut, pe unde am trecut, nici măcar o casă cu specific țărănesc construită de boierii tranziției, cu cerdac și tencuială dată cu var. Peste de sate sînt la ora actuală părăsite. Printre cele mai cunoscute este satul Lindenfeld din Munții Semenic, înființat de primii germani coloniști la începutul secolului al XIX-lea.

  1. Я и забыл, какая ты талантливая.
  2. Что, если они способны интуитивно, хотя бы отчасти, решать эти уравнения.

Mulți dintre ei, precum și români, au fost deportați în Siberia de regimul comunist. Depopularea satelor a început odată cu instalarea regimului comunist și industrializarea forțată datorată megalomaniei lui Gheorghiu Dej și ulterior a lui Ceaușescu.

Fabricile și uzinele au înghițit milioane de țărani, care rămăseseră fără pămînt, vite și tot ce mai aveau în gospodării.

zări pentru vedere

O altă cauză a depopulării satelor în comunism a fost inventarea de către Securitate a unei inginerii prin care zeci de viziune după 46 de ani de sași, evrei, dar și români au fost tranzacționați contra unor sume variabile în valută, din ce în ce mai mari de la un an la altul. Acesta era prețul pentru a ajunge în țările de origine, iar în cazul românilor, într-o viziunea satului după 40 vestică.

Dupăsașii au părăsit aproape în totalitate România. Se știe cît de frumoase și trainice sînt casele sașilor și cît de gospodari sînt aceștia. Vrînd-nevrînd, românii care au locuit în vecinătatea lor, ca de altfel și în vecinătatea maghiarilor, au avut ce învăța de la ei.

despre restaurarea vederii

Urmele civilizației lor se văd și astăzi în zonele în care s-au aflat gospodăriile acestora. În fine, o altă cauză a depopulării satelor este migrația multor locuitori din zonele rurale în țările vestice, cu gîndul de a agonisi bani și a se întoarce acasă.

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”

Mulți, însă, nu s-au mai întors și probabil că nici nu se vor mai întoarce. O seamă de familii s-au destrămat, o seamă de copii au rămas în grija doar a unui părinte, a bunicilor, a altor rude apropiate. Violențe, droguri, alcool, depresii, toate și încă altele sînt semnele unor maturizări forțate, viciate, ale unui viitor de împrumut.

Istoricii care abordează această problemă, în viziunea satului după 40 lor majoritate văd principala cauză a situaţiei extrem de dificile în care s-a pomenit satul moldovenesc către acea vreme în războiul care numai ce luase sfârţit, în fenomenele de care el a fost însoţit — distrugeri, rechiziţii, dereglarea relaţiilor sociale, de producţie etc. Referindu-se la pagubele, pe care războiul le-a produs economiei ţării, ramurii ei de producţie agricolă, cunoscutul istoric Vladimir Ţaranov scria că aceste pagube au fost enorme. Ele au avut un impact extrem de negativ asupra nivelului de dezvoltare a forţelor de producţie în această ramură, asupra stării materiale si a nivelului de trai al populaţiei rurale. Conform calculelor comisiei republicane de estimare a prejudiciilor cauzate economiei naţionale de către ocupanţi pe parcursul anilor au fost distruse mii ha de culturi agricole, scoase din funcţiune sistemul de irigaţie, numeroase sere şi răsadniţe, substanţial reduse suprafeţele de terenuri agricole prelucrate. În acest interval de timp au fost scoase din ţară de tractoare, combine şi automobile, cca 4,8 mii de maşini agricole, peste 51,8 mii unităţi de diferit inventar agricol, peste ,5 mii capete de cabaline şi vite cornute mari, peste ,6 mii de oi şi capre, peste 93,1 mii de porcine, cca ,3 mii de păsări de casă, peste 18,4 mii familii de albine etc [1].

Oamenii de afaceri nu investesc decît în mică măsură în sate și comune, deși unele, în care mai trăiesc doar cîțiva bătrîni, ar putea fi cumpărate cu totul. Mă refer la terenurile agricole pe care nu mai are cine să le muncească.

Moștenitorii sărăciei lucii Este nevoie de primari dedicați dezvoltării satelor, care să nu mai pună pe primul loc politica și jocurile de interese, de profesori care să performeze, să-i facă pe elevi să vină cu chemare la școală, ca fiind locul în care să se deconecteze de la muncile cîmpului ori de la violențele din familie. Dar primăriile sînt pline de analfabeți, iar școlile de cadre didactice necalificate, de așa numiții suplinitori.

metodologie pentru studiul acuității vizuale în tabel

Dincolo de orele de școală, aici nu se mai întîmplă nimic. Satele și comunele ar putea da șanse mai mari elevilor prin programe guvernamentale care să implice copiii în activități extrașcolare. Bibliotecile, cele care mai există, sînt dotate cu cărți prăfuite, și la propriu și la figurat, nu există bibliotecari, iar în locul lor practică această meserie tineri necalificați sau femei de viziunea satului după 40 care notează într-un catastif, cu creionul chimic, ce și cui împrumută cărți.

Fostele cămine culturale, care stau să cadă, au devenit locuri în care se fac nunți și botezuri.

Ar putea fi reamenajate în folosul copiilor, ca spații în care să poată vedea filme documentare, materiale video despre ce înseamnă o meserie sau alta. Ar putea fi chemați scriitori, actori, muzicieni care să deschidă ochii elevilor și spre alte lumi decît aceea pe care o trăiesc și o moștenesc de la părinții și bunicii lor.

Ca o paranteză, nici în marea majoritate a școlilor din mediul urban nu se întîmplă cele spuse mai sus. Dar una este realitatea din statistici și alta e realitatea, ca să-i spun așa, însuflețită.

viziunea orbirii nocturne

Cîți parlamentari sau miniștri au coborît din limuzine în sate uitate de lume, cîți au intrat într-o școală coșcovită și cu WC-ul în curte, cîți au vorbit elevilor curat, fără zorzoane politice, cîți au intrat într-o casă de țărani săraci lipiți pămîntului pentru a schimba cîteva vorbe cu ei? Întrebările își au un singur răspuns: satul a fost lăsat de izbeliște, în ignoranță, sărăcie și frisoane pe șira spinării a țăranului atunci cînd se gîndește la ziua de mîine.

noua tehnologie de restaurare a viziunii

Data