Testul bolii vederii, Better vision = Better quality of life
Autor: Bobu Ana Maria Examinarea ochilor implică o serie de teste care se pot desfășura cu un echipament obișnuit, incluzând un oftalmoscop standard sau cu un echipament special și evaluarea unui oftalmolog. Medicul oftalmolog poate folosi o varietate de instrumente și examene, iar fiecare test în timpul unui examen oftalmologic evaluează un aspect diferit al vederii sau sănătății ochilor.
Un examen oftalmologic ajută la detectarea problemelor oculare în stadiul lor cel mai timpuriu - atunci când sunt cele mai tratabile.
Istoricul bolii poate furniza informații despre localizarea, rapiditatea instalării, durata și istoricul precedent al simptomelor oculare: prezența și caracterul durerii, secreția sau roșeața și modificări ale acuității vizuale. Simptomele grave, în afară de pierderea vederii și durerea oculară sunt: prezența punctelor strălucitoare, abundența de obiecte plutiroare, diplopia și pierderea vederii periferice.
Mai mulți factori pot determina cât de des aveți nevoie de un examen oftalmologic, inclusiv vârsta, sănătatea și riscul de a dezvolta probleme oculare. Orientările generale sunt următoarele: Pentru copiii sub 3 ani, probabil medicul pediatru va căuta cele mai frecvente afecțiuni ale ochilor întâlnite la copii- ochi leneș, ochi încrucișați sau ochi nealiniați. Dacă există boli oftalmologice sau simptome ale acestora, o examinare este adecvată la acel moment, indiferent de vârstă.
În general, dacă nu există afecțiuni ale ochilor trebuie urmată o rutină în funcție de vârstă: la fiecare cinci până la 10 ani între 20 și 30 de ani; la fiecare doi-patru ani, de la 40 la 54 de ani; o dată la trei ani, de la 55 la 64 de ani; o dată la doi ani după 65 de ani; Frecvența unui examen clinic oftalmologic crește atunci când pacientul: poartă ochelari sau lentile de testul bolii vederii are antecedente familiale cu afecțiuni ale ochilor sau pierderea vederii; are o boală cronică care impune un risc mai mare de boli ale ochilor, cum ar fi diabetul.
Pacienții care necesită lentile de corecție le vor purta în timpul testului, testul bolii vederii pacienții care nu necesită lentile corectoare sunt puși să privească printr-un dispozitiv cu orificii stenoptice, care vor concentra razele luminoase și pseudohalucinație a vederii compensa eroarea de refracție.
- Mi-am recuperat vederea
- Produse lactate de viziune
- Masajul afectează vederea
- Rolul creierului în viziune
- Vedere și grăsime de bursuc
- AMD: o forma evitabila a pierderii vederii | scutere-galant.ro
- Praf de copt 2.
Acuitatea vizuală a fiecărui ochi va fi testată în timp ce celălalt ochi va fi acoperit. Pacientul privește tabelul de la 6 m depărtare. Viciile de refracție pot fi estimate aproximativ cu un oftalmoscop portabil notând lentilele necesare examinatorului pentru a focaliza pe retină, această procedură necesită ca examinatorul să folosească propriile lentile de corecție și nu substituie niciodată o evaluare mai cuprinzătoare a refracției.
Cel mai adesea, viciile de refracție sunt măsurate cu o diagramă standard sau cu un refractometru automat. Acestea măsoară totodată astigmatismul.
Sunt palpați sacii lacrimali și se încearcă exprimarea oricărui conținut prin canaliculi și orificii, dacă se suspicionează dacriocistita sau canaliculita. După eversia pleoapei, conjuctiva palpebrală și bulbară și fornixul pot fi inspectate căutându-se corpi străini, semne de inflamație: hipertrofia foliculilor, exsudat, hiperemie, edem sau alte anomalii. Răspunsul normal la lumină este bilateral, constricția pupilară, o pupilă mare, fără constricție consensuală este un semn de defect pupilar aferent indicând afectarea nervului optic sau o boală extinsă a retinei.
Afectiunile ochiului: cauze, simptome si tratament
Colorarea cu fluoresceină evidențiază excoriațiile și ulcerele. Înaintea colorării, o picătură de anestezic topic poate ajuta examinarea dacă pacientul prezintă dureri sau dacă sunt necesare atingeri ale corneei sau conjunctivei. O bandă sterilă cu fluoresceină, împachetată individual, este umezită cu o picătură de soluție salină sterilă sau de anestezic topic și, cu ochiul pacientului rotit spre în sus, este atins pentru un moment interiorul pleoapei inferioare. Pacientul clipește de câteva ori pentru a răspândi culoarea în pelicula lacrimală și apoi ochiul este examinat cu lumină albastră amplificată.
Ariile unde epiteliul corneean sau conjunctival este absent excoriație sau ulcerație sunt colorate în verde fluorescent.
Afecțiunile ochilor 10 timp citire Orbirea și deficiența de vedere Distribuiți pe Să înțelegem orbirea Orbirea sau tulburarea de vedere cunoscută și ca vedere slabă sau deficiență de vedere este o dizabilitate vizuală care nu se poate corecta complet sau chiar deloc cu mijloace chirurgicale, tratamente medicale, sau lentile pe bază de prescripție ochelari de vedere sau lentile de contact. Cei care trăiesc cu o vedere slabă, sau cu diferite grade de orbire recunoscută, încearcă de regulă să-și maximizeze vedere pe cât posibil, cu metode de ajutor vizual și sprijin practic. Tipuri de deficiențe de vedere Vederea slabă și orbirea recunoscută Există mai multe tipuri de vedere slabă care poate afecta diferite părți ale ochiului, iar gradul de severitate va determina dacă aveți deficiențe de vedere sau sunteți nevăzător. Vederea centrală rămâne intactă.
Aceasta este folosită pentru identificarea corpilor străini, a excoriațiilor și pentru măsurarea adâncimii și identificarea inflamației sau celulelor prezente în camera anterioară. Totodată, poate fi identificat curentul ciliar, inflamația localizată în regiunea limbului deasupra corpului ciliar, ce conduce la uveită și edem scleral, ce apare ca un arc în fața razei din fantă, care este focalizată dedesubtul conjunctivei și este de obicei semn al scleriei.
Pot fi efectuate tonometria și gonioscopia, care măsoară unghiul iridocornean și necesită lentile speciale.
Glaucom, cataractă, AMD, etc.: boli ale ochilor și cum să le depistăm la timp
Prin testarea directă, pacientul trebuie să mențină privirea fixată la ochiul sau testul bolii vederii nasul examinatorului. Examinatorul folosește o țintă din câmpul vizual periferic, pe care o aduce în cele patru cadrane vizuale și cere pacientului să indice când vede prima dată ținta. Astfel, fiecare ochi este testat separat, iar anomaliile în detectarea țintei vor fi imediat testate cu exactitate cu instrumente mai precise.
Despre nutritie Degenerarea maculara datorata varstei AMD poate fi oprita sau încetinita daca este identificata suficient de devreme. Examenele oftalmologice regulate sunt cruciale în acest sens. Degenerarea maculara datorata varstei AMDo cauza obisnuita a pierderii vederii în partea a doua a vietii, deterioreaza acea portiune a ochiului macula care asigura o vedere centrala clara. Constientizarea primelor simptome ale AMD si mergand în mod regulat la examene oftalmologice poti identifica boala în fazele sale cele mai timpurii, permitand în unele cazuri tratamentul si modificarea stilului de viata în altele. Cele mai timpurii simptome de AMD sunt distorsionarea si încetosarea centrala, si pot varia de la forme usoare la cele severe.
Diagramele Amsler sunt folosite pentru testarea vederii centrale. Pacientului i se arată o serie de imagini special concepute compuse din puncte colorate, numite plăci pseudoizocromatice. Pacientului i se cere să caute numere printre diferitele puncte colorate. Persoanele cu vedere normală a culorilor văd un număr, în timp ce cei cu deficiență nu îl văd.
Orbirea și deficiența de vedere
Pe unele plăci, o persoană cu vedere normală a culorii vede un număr, în timp ce o persoană cu deficiență vede un număr diferit. Testarea pseudoizocromatică a plăcilor poate determina dacă există o deficiență de vedere a culorii și tipul deficienței.
- Tratament oftalmologic al iridociclitei
- Cataracta: generalitati, simptome, cauze, diagnostic, tratament | Bioclinica
- Amauroza congenitală Leber (LCA) | eUniversitate Boli Rare
- 8 teste de screening care pot salva viata unui barbat | scutere-galant.ro
- Orbirea și deficiența de vedere | Essilor Romania
- Cataracta, o afecțiune care netratată duce la pierderea vederii Cataracta este una dintre cele mai frecvente afecţiuni oculare chirurgicale.
Cu toate acestea, pot fi necesare teste suplimentare pentru a determina natura exactă și gradul deficienței de culoare. O persoană ar putea avea o vedere de culoare slabă și nu ar putea să o recunoască.
Examenul clinic oftalmologic
De exemplu, frunzele copacilor sunt verzi, deci numesc culoarea pe care o văd verde. De asemenea, părinții nu pot bănui că copiii lor au afecțiunea până când o situație nu provoacă confuzie sau neînțelegere. Detectarea timpurie a deficienței de culoare este vitală, deoarece multe materiale de învățare se bazează foarte mult pe percepția culorii sau pe codarea culorilor.
Oftalmoscopia directă. Pacientul va fi așezat într-o cameră întunecată.
Furnizorul de asistență medicală efectuează acest examen folosind un fascicul de lumină prin pupilă cu ajutorul unui instrument numit oftalmoscop. Un oftalmoscop este de dimensiunea unei lanterne.
Are lentile de diferite mărimi, care permit furnizorului să vizualizeze partea din spate a globului ocular.
Participați la testul ZEISS online pentru verificarea vederii și testați-vă calitatea vederii.
Oftalmoscopia indirectă. Pacientul va fi culcat sau va sta într-o poziție semi-înclinată. Examinatorul ține ochiul deschis în timp ce introduce lumină în ochi folosind un instrument purtat pe cap. Instrumentul testul bolii vederii ca o lanternă a unui miner. Examinatorul vede partea din spate a ochiului printr-un obiectiv ținut aproape de ochi.
Boala Coats
Se poate aplica o anumită presiune asupra ochiului folosind o sondă mică și contondentă. Pacientului i se cere să privească în diferite direcții. Oftalmoscopia cu lampă cu fante. Pacientul va sta pe un scaun, oftalmoscopul fiind fixat în fața acestuia.
Cataracta, o afecțiune care netratată duce la pierderea vederii
I se cere să sprijine bărbia și fruntea pe un suport care va menține capul nemișcat. Examinatorul va folosi partea microscopului a lămpii cu fante și o lentilă minusculă amplasată aproape de fața ochiului.
Simptomele tipice sunt lăcrimarea ochilor și deficiențe de vedere, cum ar fi câmpul vizual arcuit și îngustat.
Astfel, acesta poate vedea la fel cu această tehnică ca în cazul oftalmoscopiei indirecte, dar cu o mărire și o precizie mai mari. Oftalmoscopia poate detecta opacități cristaliene sau vitroase, stabilește raportul cupă optică-disc și identifică testul bolii vederii retiniene și vasculare.
Cupa optică este o depresiune centrală, iar discul optic este aria întregului nerv optic, creșterea proporției între cupă și disc reprezintă pierderea celulelor ganglionare, situație întâlnită în glaucom.
La oftalmoscopie pot fi observate rezultate anormale, cauzate de: inflamația virală a retinei.
