Înaltă definiție a vederii
Complexitățile ochiului uman - de la pata oarbă și maculă pata galbenă la vederea focalizată și periferică Modul în care creierul nostru compensează pentru complicatele defecte de design ale ochiului uman. De-a lungul ultimelor de milioane de ani, evoluția a creat o varietate incredibilă de ochi diferiți pornind de un simplu punct sensibil la lumină.
Acest lucru s-a dovedit a fi un pas evolutiv major, înaltă definiție a vederii creaturile înzestrate cu vedere se bucură de avantaje clare față de speciile oarbe. Cercetătorii rămân împărțiți dacă această varietate provine dintr-un singur proto-ochi sau dacă ochiul a evoluat independent în mai multe rânduri. Acest ultim tip de ochi se clasează ca fiind unul dintre cele mai sofisticate organe vizuale pe care evoluția le-a creat până acum.
Dezvoltarea ochiului cu cristalin a permis percepția mediului care era simultan luminoasă și clară. Cu toate acestea, până și ochiul uman își are slăbiciunile evolutive Lucrând în parteneriat cu ochii noștri , creierul nostru joacă un rol cheie în complexa lume a vederii umane.
Neobservat și aparent cu un efort minim, acesta compensează pentru slăbiciunile ochilor noștri. Iată un exemplu de muncă în echipă la superlativ! Odată cu evoluția ochiului cu cristalin - și prin urmare a ochiului uman - ceva straniu s-a întâmplat.
Spre deosebire de sepii, de exemplu, care au ochi prevăzuți cu cristalin, foarte sofisticați, sub formă de bule și care au luat naștere prin invaginația pielii exterioare, ochiul uman s-a format - aparent la întâmplare - destul de diferit drept o prelungire a creierului.
La prima vedere, aceasta ar putea părea o diferenţă minoră și oferă chiar și avantaje dat fiind faptul că permite ochiului cu aceeași dimensiune să conțină mai multe celule fotoreceptoare.
Lentile cu formă liberă
Cu toate acestea, destul de ciudat, celulele noastre fotoreceptoare sunt poziționate în direcția greșită în jurul retinei și sunt îndreptate în interiorul corpului nostru, în timp ce celulele noastre nervoase sunt îndreptate înspre sursa de lumină.
Aceasta mai înseamnă și că oamenii și toate vertebratele au ceea ce se numește o pată oarbă.
Pata oarbă Fovea centralis Pata oarbă, sau scotomul, este acel punct al ochilor noștri unde nervul optic trece prin retină până la creier. Acest design aparent slab al retinei, care produce pata oarbă în câmpul nostru vizual, este denumit de către experți ochiul inversat. Pata oarbă se află la aproximativ 15 grade pe partea nazală a foveolei.
Oamenii sănătoși nu observă, în general, această absență a informațiilor vizuale deoarece creierul nostru interpolează pata oarbă pe baza detaliilor înconjurătoare, a informațiilor de la celălalt ochi și pe baza calculării diferitelor imagini rezultate din mișcările înaltă definiție a vederii. Pata oarbă a fost documentată pentru prima oară de către Edme Mariotte, un fizician francez, în anul Pata galbenă.
