Deficiență de vedere la scriere, Deficienta de Vedere - Curs

Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat. Pornind de la rolul mare pe care îl joacă vederea în procesul de formare al conceptului de sine: Deficientul vizual explorează lumea obiectelor numai prin tact - îi ia mai mult timp să-și descopere părțile corpului, de obicei face această descoperire atunci când reușește să le exploreze cu gura; Prezența mamei este cunoscută la început numai prin tact, iar ulterior prin asocierea prezenței ei cu sunetele pe care ea le produce - această asociere apare mai târziu, ca cea vizuală a copilului normal; Imaginea corporală se formează prin explorare tactilă și mai târziu prin intermediul comunicării și feedback-ului verbal; Numărul de relații sociale limitate se datorează și supraprotecției părinților care încearcă să-l țină la distanță de eventualele feedback-uri negative și datorită experiențelor școlare când educatorii fac concesii speciale sau nu sunt realiști în formularea așteptărilor lor.

Toate acestea pot constitui piedici în construirea unui concept de sine realist. Uneori nu doar succesul contribuie la formarea lui, ci și eșecul, esențial pentru adaptarea generală și vocațională. Considerăm că acest ghid este absolut necesar pentru părinții care descoperă că au un copil deficient de vedere, precum și cadrelor didactice care sunt la început de drum în lucrul cu aceștia. ETIOLOGIE De-a lungul dezvoltării științelor psiho-medicale pedagogice și defectologice, preocupările privind deficiența de vedere au inclus si asidue căutări și demersuri de clarificări conceptuale și de operare cu o terminologie științifică adecvată.

Deficiența de vedere este inclusă, cum este și firesc, în cadrul deficiențelor senzoriale datorate afectării organelor de simț, fiind studiată prioritar de tiflopedagogie. În cercetările moderne, termenul defect este folosit pentru a desemna atât modificările organice care duc la un deficit funcțional diferitele leziuni ale analizatorului vizualcât și deficitul funcțional ca atare în ce masură și sub ce aspecte scade vederea.

Spre deosebire de defect, deficiența reprezintă ansamblul consecințelor defectului sub aspectul adaptării copilului la viața înconjurătoare și al structurii individualității lui.

În sens larg, ambliopia desemnează toate cazurile de diminuare a capacității vizuale, indiferent de etilogie si gravitate, sau acea scădere a vederii care se menține și după ce s-a facut corecția corespunzătoare. Această definiție se delimitează de cecitate orbirecare, definită în sens larg, înseamnă lipsa vederii.

Alfabetul Braille - Wikipedia

Conform unor definiții în termeni educaționali, ambliopii sunt persoane care, datorită unei vederi deficitare, nu pot urma cursurile unei școli obișnuite fără a-și afecta vederea sau dezvoltarea lor educațională, dar pot fi educați prin metode special implicand vederea, iar orb este acela care nu are vedere sau al cărui văz este atât de diminuat încât necesită metode educaționale care să nu implice vederea.

În general se utilizează o etilogie comună pentru ambliopie și cecitate, pe baza unui criteriu foarte utilizat, mai ales în oftalmologie, atât pentru clasificare, cât și pentru taxonomia etiologică, și anume localizarea anatomică a afecțiunilor sau patologia segmentelor analizatorului vizual și anexelor sale.

Sunt astfel responsabile pentru deficiența vizuală: Boli ale anexelor globului ocular pleoape, aparat lacrimal, boli ale orbitei, conjunctivite. Tulburarile refracției oculare ametropiile: miopia, hipermetropia, astigmatismul. Afecțiuni ale polului anterior sclerotica, cornee, uvee Afecțiuni ale cristalinului. Afecțiunile polului posterior retina și nervul optic Afecțiuni ale căilor optice intercraniene.

Glaucomul Accidentele oculare de muncă şi în afară de muncă, la copii, la sportivi.

Încărcat de

Traumatismele oculare deplasări de masă ale globului, contuzii ale globului, plăgi, dezlipire de retină, produse prin agenți fizici şi chimici, leziuni traumatice, ablatia globului ocular, afecțiuni provocate de medicamente. Alterări ale câmpului vizual in afecțiunile coroidei retinei, glaucomul, hemianopsiile.

Tulburări ale vederii binoculare strabismul, paraliziile oculomotorii. Tulburări de adaptare la întuneric și lumină. Alterări ale simțului cromatic.

Nu există întodeauna o relație directă între gravitatea afecțiunii segmentului analizatorului vizual și gradul de scădere a vederii; după cum s-a arătat deja, în ambliopiile funcționale nu apar leziuni oculare. Totuși, afecțiunile sau alterările componentelor analizatorului vizual sunt responsabile de deficiența de vedere, acționând fie direct, fie prin mijlocirea unor factori de natură fiziologică sau psihologică.

O sistematizare operativă a cauzelor ambliopiei și orbirii se poate face astfel: Malformațiile congenitale; Cauze sau factori care acționează perinatal sau distanta de vedere, în diferite perioade ale existenței umane. Există două forme de miopie: Benigna, mai puțin gravă și cu evoluție lentă până la de ani, dar direct favorizată de activitățile școlare care solicită prioritar văzul, mai ales în condițiile de luminozitate inadecvate, prin solicitările de acomodare și convergentă a ochiului pentru vederea deficiență de vedere la scriere aproape, care pot duce la lungirea diametrului antero-posterior al ochiului.

Maligna cu grad mare al viciului de refracție dioptrii ereditară și cu evoluție și pronostic puțin favorabile deoarece se însoțește în cele mai multe cazuri cu leziuni ale fundului de ochi și tulburări ale tensiunii maculei, cu degenerescența tapeto-retiniană, coroidoza sau dezlipiri de retină, conducând spre cecitate.

Corecția optică este parțial eficientă, fiind tot mai des folosite lentilele de contact. Hipermetropia este ametropia ce apare când axul longitudinal al globului ocular este prea scurt din cauza insuficienței dezvoltări a globilor oculari sau când forța de refracție a mediilor refrigerente este prea slaba, ori curbura corneei prea redusă.

Razele luminoase sunt focalizate dincolo de retină, fiind afectată vederea de aproape, la distanța mică. Absența refracției corecte este compensată prin acomodație prin încordarea continuă a mușchilor ciliali ai cristalinului care poate conduce la hipertrofierea lor.

(DOC) Perceptia persoanelor cu deficiente de vedere | Filip Guttman - scutere-galant.ro

Imaginea obiectelor este mai clară, în timp ce obiectele mai apropiate sunt percepute difuz, încețoșat și neclar. Hipermetropia este proprie mai ales vârstelor mici hipermetropie latentă, de mica gravitate, scăzând odată cu vârsta, deoarece intervine compensația prin acomodarea cristalinului.

Astigmatismul este tot o ametropie viciu de refracțiedatorată imperfecțiunii curburii cristalinului sau corneei și puterii de refracție diferite în diferitele lor zone, putând fi, în cele mai multe cazuri, astigmatism miopic sau astigmatism hipermetropic. Razele sunt focalizate pe retină în mai multe puncte, la diferite distanțe de fovee, formându-se o imagine deformată și neclară. Poate fi: congenital, asociat cu ambliopia înnăscută; dobândit, în urma altor afecțiuni, remise deficiență de vedere la scriere sechele.

Măsurile ce se impun sunt corecția optică ochelari cu lentile cilindrice sau lentile de contact și antrenament vizual specific.

Anizometropia este o ametropie determinată de capacitatea de refracție diferită a celor doi ochi, unul fiind normal emetropiar celălalt ametrop, în diferite grade sau ambii ochi ametropi cu vicii de refracție diferite.

În toate cazurile este necesară corecția optică eficientă și instituită timpuriu, spre a evita consecintele secundare si în primul rând cele ce modifică acuitatea vizuală și vederea binoculară. Dintre bolile congenitale ale corneei, cele mai frecvente sunt: alterările de transparență; sclerocorneea sau anomalia lui Peters sau leuconul corneean congenital bilateral aderent. Dintre afecțiunile corneene dobândite mai frecvente sunt keratitele de diferite forme, cu scăderi de diferite grade ale acuității vizuale.

Keratita se manifestă, de obicei, în a doua decadă de vârstă, prin creșterea distorsiunii câmpului vizual și a vederii de la distanță, asociindu-se în unele cazuri cu retinopatia pigmentară, aniridia, sindrom Down sau sindrom Marfan.

Tratamentul corneei, micșorand riscul orbirii. Leucomul opacifierea corneeana cicatricealacare poate îmbrăca și forma stafilomului, este frecvent întalnit.

Problematica tiflopsihopedagogiei Definiţie: Tiflopsihologia este o ramură a psihopedagogiei speciale sau a defectologiei, având ca obiect de studiu legile specifice şi fenomenele ce caracterizează dezvoltarea diverselor structuri ale personalităţii deficienţilor vizuali nevăzători şi ambliopia instruirii şi educării acestora, cu scopul fundamentării ştiinţifice a măsurilor şi metodelor menite să contribuie la recuperarea şi integrarea socială a diferitelor poate miopia de deficienţi. Iniţial, deficienţa de vedere poate produce un dezechilibru la nivel comportamental, influenţând, negativ, relaţiile subiectului cu mediul înconjurător. La deficienţii de vedere din naştere, deşi apar dificultăţi de relaţionare, tensiunile interioare sunt mai reduse, spre deosebire de deficienţa de vedere survenită accidente, boli unde dezechilibrele sunt foarte puternice, iar frustrările îl marchează pe individ toată viaţa. Este de menţionat faptul că în problematica tiflopsihologiei intră nu doar cazurile de cecitate totală, dar şi categoriile de deficienţi care prezintă diferite grade de diminuare a vederii, de la ambliopia uşoară până la ambliopia gravă şi cecitatea practică orbii cu vedere reziduală. Tiflologia, cu subramurile ei, tiflopsihologia şi tiflopedagogia, marchează şi ea caracterul de disciplină de graniţă din cadrul psihopedagogiei speciale defectologiei şi este centrată pe studiul particularităţilor psihice ale deficienţei de vedere, evoluţia activităţii psihice şi dezvoltarea operaţiilor instrumentale, constituirea structurilor de personalitate şi organizarea activităţii instructiv—educative, a celor educaţional—recuperative în vederea pregătirii subiectului pentru viaţă.

Tratamentul presupune, pe lângă operații specifice keratoplastie su iridectomie și o exercitare sistematică pentru valorificarea noilor posibilități vizuale. Dintre afecțiunile irisului, mai frecvent întâlnite sunt aniridia și coloboamele congenitale.

În formele cu complicații mai puțin grave, sunt eficiente măsuri ca: protejarea de soare, iluminatul slab, ajutor optic prin lentile obscure. Coloboamele congenitale boli în care diverse părți ale ochiului pot fi supuse deformării, gravitatea lor depinzând de momentul în care se produc.

Se manifestă prin diminuarea acuității vizuale, fotofobie, pierderea câmpului vizual superior. Se însoțesc cu nistagmus, microftalmie, polidactgilie sau retard mintal, având drept complicații secundare cataracta. Sunt eficiente lentilele de contact, precum și măsuri profilactice protejare de soare, ajutor optic.

Sunt boli care pot conduce spre afecțiuni grave ca: atrofii optice, cataracte, dezlipiri de retină. Cataracta este o boală congenitală sau dobandită, cu o frecventa foarte mare, determinată de opacifierea parțială sau totală a cristalinului.

• Literele sunt compuse din puncte ieșite în relief care pot fi simțite cu ajutorul degetelor.
• Clasificarea tipurilor de deficienta vizuala 1.
• Cata viziune mai buna

Cataractele juvenile, presenile si senile, au o etiologie necunoscută. Afakiile lipsa cristalinului pot fi postoperatorii, dar mai rar și congenitale sau traumatice, fiind corectate cu lentile sferice sau combinate cu lentile cilindrice, cu lentile de contact sau prin plastii cristaliniene.

Dintre afecțiunile congenitale ale retinei, însoțite în multe cazuri de cele ale coroidei membrana sa vascular-nutritivăcele mai frecvente sunt: Corioretinita toxoplasmotică, în care este afectată macula noduli maculari sau periferia leziuni dispersate având în etiologie o ciupercă transmisă prin spori fixați în blana animalelor. Cea maculară se manifestă prin diminuarea acuității vizuale, scotoame centrate ale câmpului vizual, vederea cromatică deficitară; în cea periferică, apar scotoame corespunzătoare în zona leziunilor.

Este însoțită de microcefalee, convulsii, având un prognostic grav. Este necesară profilaxia spre a evita riscurile contaminării, precum și ajutor optic pentru problemele vizuale. Fibroplazia retrolentală determinată de modificări ale vaselor sanguine și vitrosului, are în etiologie administrarea unui nivel ridicat de oxigen la copiii prematuri.

Se manifestă prin diminuarea acuității vizuale, miopie gravă, cicatrice, dezlipire de retină, cu pierderea consecutivă a câmpului vizual și posibilă orbire. Complicațiile secundare sunt glaucomul şi uveita; este indicat ajutor optic şi controlul iluminatului.

Meniu de navigare

Retinopatie diabetică este o boală ereditară, care se manifestă prin: diplopie, incapacitatea de acomodare, vederea fluctuantă, pierderea vederii cromatice și a câmpului vizual, defecte de refracție, diminuarea acuității vizuale, hemoragia vaselor sanguine ale retinei, dezlipire de retină. Complicațiile secundare constau în glaucom și cataractă, iar afecțiunile asociate pot fi de natură respiratorie, cardiovasculară sau cutanată.

Colobomul retinian constă în fisuri retiniene. În general, nu progresează, corectându-se cu lentile colorate sau obscure, cu ochelari de absorbție lentile de contact și necesitând iluminat slab. Acromatopsia este deficiență de vedere la scriere boală ereditară determinată de malformații ale conurilor, care produc cecitatea totală la culori.

Nu progresează, nistagmusul și fotofobia diminuându-se cu vârsta. Degenerescența pigmentară retiniană retinită pigmentară este o afecțiune degenerativă pigmentară, ereditară, care se manifestă prin hemeralopie, îngustarea concentrică a câmpului vizual până la vederea tubulară, făcând aproape imposibilă orientarea în spațiu, ca și diferențierea prin degenerarea maculei, scăderea ireversibilă a acuității vizuale și a sensibilității cromatice în degenerescența tapetoretiniană scăderea acuității vizuale este evolutivă spre atrofie optică și cecitatececitate nocturnă.

Retinopatiile dobândite sunt vasculare, inflamatorii, degenerative, tumorale, dezlipire de retină, provocate de diabet sau boală hipertensivă. Dezlipirea de retină constă în desprinderea unei părți a retinei din structura de susținere și atrofierea ei, din cauze foarte principalul lucru despre viziune diabet, miopie degenerativă, etc.

Simptomele constau în apariția razelor intermitente, dureri intraoculare, pierderea câmpului vizual, micropsii, deteriorarea sensibilității cromatice şi a acuității vizuale dacă este afectată macula. Atrofia nervului optic deficiență de vedere la scriere nevritele produc scăderea acuității vizuale și îngustarea concentrică a câmpului vizual.

Glaucomul este o boală ereditară ce constă în tulburarea echilibrului intraocular creșterea presiunii intraoculare prin aplatizarea ochiului. Sunt primitive sau secundare, complicații ale unor afecțiuni oculare primare ale retinei și nervului optic. Se caracterizează prin degradări ale câmpului vizual restrângerea luitulburări ale simțului luminos și sensibilității cromatice, lacrimare excesivă, fotofobie, opacifierea deficiență de vedere la scriere nebulozitatea cristalinului, buftalmie, alterări papilare și hipertonie oculară, care, în majoritatea cazurilor, sunt ireversibile, conducând spre orbire, deoarece glaucomul este o boală evolutivă, în stadiul absolut apărând cecitatea definitivă.

Deși, inițial semnele clinice sunt insesizable, când boala evoluează, apar dureri difuze, vertij, lărgirea petei oarbe și scotoame, care se accentuează, conducând spre simptomele de certitudine ale bolii. Glaucoamele infantile congenital precoce sau tardiv sunt boli genetice buftalmie sau hidroftalmiefrecvente, cu prognostic grav, mai ales deficiență de vedere la scriere tratamentul se instituie târziu.

Sunt indicați ochelarii și intervențiile chirurgicale, dar, mai ales, măsuri de prevenire a complicațiilor grave. Sindromul Marfan este o boală ereditară, care afectează diferitele părți ale ochiului, manifestandu-se prin disocierea cristalinului, diminuarea acuității vizuale, miopie gravă, dislocarea pupilei în mai multe părți, dezlipire de retină cu pierderea câmpului concomitent, ochi colorați diferit, strabism, nistagmul, sclerotică modificată.

Apar afecțiuni apreciate ca anormalitatea scheletului și membrelor degete turtitenedezvoltare musculară și probleme cardiovasculare. Strabismul reprezintă o tulburare a motilității oculare și respectiv a vederii binoculare, prin lipsa echilibrului normal în coordonarea celor doi globi oculari, determinat de deviația axelor vizuale ale celor doi ochi și care impiedică fuziunea imaginilor și realizarea stereoscopiei. Strabismul poate fi: paralitic sau concomitent latent-heteroforie sau manifest —heterotropieconvergent sau divergent.

Strabismul, mai ales cel convergent, determină ambliopia funcțională, fie cu fixație centrală, fie cu fixație excentrică: gradul de depărtare de foveea centrală deermină și gradul scăderii vederii.

Nistagmusul constă în oscilații involuntare ale globilor oculari, însoțind, de regulă, o serie de boli ca leucomul corneean, cataracta congenitală, leziunile maculare.

Această boală determină dificultăți în fixația maculară, cu consecințe asupra scris-cititului: pierderea rândului, a lierelor și cuvintelor, a semnelor ortografice, citirea fără continuitate.

Prin antrenament vizual, se optimizează captarea informației vizuale și strategiile exploratorii.

1. Ghid deficiente vaz - GIFTED (FOR) YOU Project
2. Medicină/Deficiența de vedere - Wikimanuale
3. Вначале вся картина была нестабильной и переменчивой, долгое время космоплаватели вообще не появлялись.
4. Она припомнила ссору, закончившуюся несколько часов .

Microftalmia o dezvoltare dimensională insuficientă a globilor oculari — afectează vederea binoculară și, implicit, perceperea reliefului, a poziției corecte a obiectelor în profunzime, aprecierea distanțelor, interpretarea imaginilor grafice. Vederea de aproape și vederea de la distanță se determină cu ajutorul unor optotipi speciali, cuprinzând semne tipografice, forme geometrice, desene ale unor obiecte, etalonate în acest scop.

Pentru determinarea AV se folosesc optotipi standardizați conform vârstei, cuprinzând litere, cifre, diferite semne inele, cârlige, furculițe obiecte stilizate sau desenate artistic — la distanța de 6 m. Pentru copii se folosesc testele cu imagini M. Ardouin după cum se pot folosi și optotipi speciali, cuprinzând semne tipografice, forme geometrice, desene ale unor obiecte pentru determinarea AC la distanța cititului vederea de aproape.

Jump to navigation Jump to search Constituirea unei dominante în viața individului are o influență deosebită asupra organismului, dar și asupra personalității. Vederea organizează și reglează mișcarea, postura, echilibrul, suplețea, armonia actelor motorii de conduită, pronunția verbală, mimica și pantomimica. Pierderea vederii sau diminuarea acesteia atrage după sine un dezechilibru deosebit de mare în activitatea nervoasă superioară, în structurarea automatismelor, în starea ei morală, în integrarea socială a acesteia. La deficienții de vedere din naștere, deși apar unele dificultăți de relaționare, tensiunile interioare sunt mai reduse, spre deosebire de deficienții în urma unor accidente, boli, unde dezechilibrele sunt foarte puternice, iar frământările îl marchează pe individ toată viața. În funcție de gradul pierderii acuității vizuale, se folosesc termeni ca: ambliopie acuitatea vizuală între 0,2 și 0,1 și termenul de cecitate sau orbire, pentru acuitatea vizuală de la 0,05 până la incapacitatea de a percepe lumina.

Câmpul vizual CV sau vederea periferică, reprezintă spațiul pe care-l poate percepe ochiul care privește fix un obiect. Se determină: Câmp vizual monocular — spațiul pe care-l cuprinde ochiul în timp ce privește un punct fix; Câmp vizual binocular — ansamblul punctelor din spațiul cuprins de cei doi ochi larg deschiși. Câmpul vizual se determnă prin folosirea perimetrului optic si a câmpimetrului pentru determinarea spațiului pe care-l poate percepe ochiul care privește fix un obiect. Sensibilitatea luminoasă simțul luminos este capacitatea de a diferenția intensitatile luminii; se determină cu adaptometrul sau fotometrul și reprezintă forma elementară a funcției vizuale, capacitatea ochiului de a sesiza lumina și de a se adapta la variațiile luminoase din mediul înconjurator.

Se determină: Sensibilitatea luminoasa absolută proprietatea retinei de a percepe un minim de lumină — minimum vizibil ; Sensibilitatea luminoasă diferențiată corespunde perceperii de către retină a unei diferențe de lumină între două zone minimum separabile.

Hemeralopia este incapacitatea ochiului de a se adapta la întuneric apare retinopatia pigmentară și carența de vitamina A. Adaptarea la lumină se masoară cu nictometrul, iar adaptarea la intuneric se masoara cu adaptometrul.

Sensibilitatea de contrast reprezintă capacitatea de a distinge deosebirile de intensitate luminoasă dintre excitanții prezentați concomitent distingerea obiectului de fond. Sensibilitatea cromatică simțul culorilor este capacitatea ochiului de a distinge culorile, de a realiza o vedere colorată, în principal a culorilor: roşu, verde, albastru.

Se cercetează cu tabele cromatice, prin metoda cromatoscopică adică prin semnale luminoase colorate și cu anomaloscopul. Deficiențele simțului luminos cromatic se numesc discromatopsii totale sau parțialereprezentând dificultăți de diferite grade în recunoașterea culorilor sau lipsa de percepție pentru culori. Gradul de miopie ce este sunt congenitale leziuni oculare cauze definitive.

Acestea sunt: Deuteranomalia, deuteranopia — discromatopsia pentru culoarea verde; Protanomalia, daltonismul — discromatopsia pentru culoarea roșu; Tritanopia — discromatopsia pentru culoarea albastru mai rar intâlnită. Sensibilitatea cromatică se determină de către medicul specialist cu aparate de laborator calorimetre sau anomaloscoape.

Eficiența vizuală reală - nu este rezultatul simplei însumări a indicilor functionați, ci al activării lor în raport cu diferiți factori intelectuali, motivaționali, deprinderi, etc. Eficiența vizuală este diferită de acuitatea vizuală, ea depinde de tțoi parametrii vederii, precum și de interacțiunea reflex-condiționată a analizatorilor, realizată prin analiza și sinteza corticală.

Ambliopia este scăderea AV sub 0,5. In funcție de valorile AV unii autori F. Zamfirescu-Margescu, F. Marin practică urmatoarele clasificări: Ambliopie ușoară — cu AV între 0,3; Ambliopie medie — AV între 0,1; Ambliopie forte accentuată cu AV sub 0,1 și respectiv: Cecitate absolută — fără perceperea luminii; Cecitate relativă — percepe mișcările mâinii, percepe lumina.

Nevăzătorii se consideră persoanele cu AV sub 0,08, la AO sau la cel mai bun ochi. Sokolovmecanismele de relaxare și extragere a informației Attenave, J. Bruner modelele perceptive sau gestalturile, motivele și atitudinile P. Fraisseca și întreg aparatul cognitiv P. Percepția joacă un rol important în activitatea școlarului mic deficient de vedere, prin funcția sa de semnalizare, deficiență de vedere la scriere și de reglare a activității comportamentale.

Dezvoltarea organizării percepțiilor-vizuale trece prin etape diferite calitativ, care, dupa J. Wertheimer ; Senzațiile vizuale sunt deficiență de vedere la scriere în funcție de schimbarea distanței, poziției si a obiectului insuși; La nou născut, există doar reflexul de fixare deficiență de vedere la scriere urmărire a unui stimul prin mișcările oculare, nu mecanismele oculo-motorii V.

Dixon, ; Sunt formate unele clinica oftalmologica babushkinskaya spațiale elementare care nu reflectă decât caracteristicile geometriei topologice, care sunt: încercarea de apropiere a elementelor percepute în același spațiu câmp perceptiv ; relația de separare în mediu a elementelor celor mai apropiate; relația de ordine în succesiune spațială; relația de continuitate care se modifică în funcție de evoluția relațiilor de apropiere si de îndepartare separare ; La noul născut există discriminare figura-fond W.

Kessen, P. Salapatek, M. Haith și o cvasicertitudine la 15 zile; Este prezentă percepția formelor, modelelor, obiectelor deficiență de vedere la scriere primele săptămâni de viață R. Frantz ; De la 2 săptămâni există discriminări perceptive după culoare, forma și preferințe pentru un obiect; În primele 5 zile domină sacadele explorării în plan orizontal și dornici de vedere conținuturilor, deci o organizare perceptivă a sugarului P.

Zaporojet, ; a III-a etapă: 12 luni — 2 ani câmpul de acțiune al copilului se amplifică prin apariția mersului; organizarea perceptiv-vizuală prin percepții directe și actuale atinge o formă comparabilă cu cea cunoscută adulților; explorarea spațiului se diversifică prin deplasare, contribuind la dezvoltarea relațiilor obiectuale, care conduce spre apariția imaginii mentale începutul reprezentării asupra esenței obiectelor privite în acealași mediu omogen; se dezvoltă operațiile practice cu obiecte materiale prin imitarea adulților.

Mult mai mult decât documente.

PRINCIPII METODICE Educația vizual-perceptivă EPV — ca activitate specifică învățământului special pentru deficienți de vedere — contribuie la compensarea vederii slabe, atât în plan organic, prin valorificarea maximală a restanțelor vizuale, cât și în plan funcțional, funcția vizuală lezată fiind suplinită prin utilizarea mai intensă și în deficiență de vedere la scriere noi a analizatorilor valizi, precum și a proceselor superioare de cunoaștere. EPV face parte integrantă din procesul compensator-recuperator și formativ al învățământului special pentru elevii deficienți de vedere, având afectate ore speciale în planul de învățământ realizate de specialiști psihologi, defectologi, profesori psiho-pedagogi sau profesori specializați în această activitate.

EPV se realizează în cabinete special amenajate, cu aparatură și instrumente specifice, dar și cu probe și tehnici mai simple, pe o durată mai mică de de minute, în ritmul propriu; Repartizarea tipurilor de exerciții se face pe baza diagnosticului oftalmologic și vizând realizarea obiectivelor corectiv-compensatorii și recuperator-formative stabilite pe baza diagnosticului defectologic.

Orice echipament din sfera celor electronice, poate fi inclus în categoria TA, dacă acesta îndeplineşte câteva condiţii: facilitează accesul independent la informaţie, al persoanei cu deficienţă de vedere; permite formarea unor noi abilităţi de natură să îi faciliteze integrarea socială şi profesională; permite efectuarea de sarcini, în mod relativ independent şi într-un ritm similar cu cel al unei persoane fără deficienţe; oferă suport în activităţile educaţionale şi în interacţiunile sociale.

Noile tehnologii de acces permit unei persoane cu dizabilităţi să poată executa o sarcină de lucru de exemplu, acasă: poşta electronică, căutarea de materiale pe internet; la şcoală: lecturarea cărţilor şi a cursurilor, scrierea de materiale, etc. În domeniul psihopedagogiei speciale, tehnologiile de acces au permis o nouă orientare şi abordare a problematicii persoanelor cu dizabilităţi, atât din punct de vedere al intervenţiei corectiv-compensatorii, cât şi al dezvoltării unor noi abilităţi ale acestora.

• Недавно получила очередное повышение.
• Чуть переменив позу, Николь охнула.
• Diagramă de testare a dimensiunii originale

Tehnologiile de acces se clasifică în tehnologii de acces hardware și tehnologii de acces software. Astfel, principalele tehnologii de acces hardware utilizate în lucrul cu elevii cu deficiențe vizuale sunt: Afişajul Braille, este unul dintre cele mai reprezentative periferice de calculator concepute pentru nevăzători.