Computer vision habr

Acceptarea rapidă de către chirurgi a amputației rectale abdomino-perineale și renunțarea la exciziile locale practicate până atunci au dus la îmbunătățirea consistentă a controlului local al bolii. Miles sugera ca principiul rezecției în bloc a tumorii și a ganglionilor limfatici aplicat la cancerul de sân să fie aplicat și la cancerul rectal printr-un abord combinat — abdominal și perineal 4.

Vedere încețoșată noaptea. Orbirea și deficiența de vedere | Essilor Romania

În Dukes propunea o stadializare a cancerului colo-rectal care îmbina trei criterii esențiale: statusul local, diseminarea limfatică loco-regională și diseminarea la distanță.

Importanța stadializării Dukes este evidentă dacă ținem seama de faptul că o formă îmbunătățită a ei modificarea Astler-Coller - 5 continuă să fie larg folosită de chirurgi - cu toate că stadializarea TNM suverană în toate celelalte cancere digestive! Atât Miles, cât și Dukes, propuneau implicit un concept: boala neoplazică a rectului are o evoluție stadială cuantificabilă, iar în stadiile curabile este o boală compartimentală 6.

În Dixon 8 sistematiza tehnica rezecției rectale anterioare, care scutește computer vision habr de infirmitatea colostomiei. Rezecția Dixon nu a înlocuit principiul rezecției în bloc a tumorii și ganglionilor limfatici, ci a oferit o rezolvare mai fiziologică pentru tumorile situate la o distanță suficientă de sfincterul computer vision habr.

Perfecționarea tehnicii - în particular introducerea în de nutriție pentru vitamine pentru vedere Fain a anastomozei colorectale mecanice 9 - a permis coborârea limitei distale de rezecție până la 3 cm de linia pectineată.

Concepția lui Miles — a îndepărtării rectului și a grăsimii perirectale cu ganglionii perirectali ca un bloc cilindric — a dominat gândirea chirurgicală timp de aproape 80 de ani.

În timp a devenit însă necesară redefinirea conceptului datorită în principal a două nejunsuri: apariția după rezecțiile rectale a recidivelor locale, a tulburărilor de dinamică sexuală, precum și a tulburărilor de stocare și evacuare a urinei.

Mezorect - Wikipedia

Apariția recidivelor locale atrăgea atenția asupra caracterului insuficient al unor rezecții rectale. Quirke și colab. Era deci necesară definirea a cât țesut perirectal trebuie îndepărtat pentru a preveni recidiva locală.

Crearea unui algoritm de automatizare - minute. Configurarea algoritmului - minute. Recunoașterea și editarea textului - ore. Utilizarea timpului total: Cu automatizare 1 persoană modifică doar textul, restul este automat.

Cu alte cuvinte era necesară definirea structurilor perirectale care trebuiesc menajate în cursul operațiilor pentru cancer de rect cum trebuie condusă disecția perirectală. În Heald, Husband și Ryall aduc o soluție pentru aceste probleme cât și cum propunând și un nou concept anatomic - mezorectul - și chirurgical - excizia totală a mezorectului 7.

Termenul de mezorect este oarecum confuz întrucât rectul este în parte extraperitoneal și în totalitate fix, fără mezou. Caracterul imprecis al termenului nu a rămas nesesizatunii autori preferând termenul de excizie extrafascială a rectului Heald a propus însă acest termen din rațiuni practice — plecând de la premiza redefinirii anatomiei în funcție de detaliile tehnicii chirurgicale - și pe baza datelor de embriologie De fapt chiar și unii critici ai termenului recunosc că mezorectul este o structură individualizabilă 19 ; oricum termenul are rolul de a defini limitele rezecției chirurgicale, iar altul mai adecvat nu există.

Apariția acestor noi concepte în chirurgia rectului a constituit imboldul a numeroase studii privind anatomia pelvisului și rafinarea tehnicii chirurgicale.

Creșterea frecvenței complicațiilor postoperatorii după introducerea tehnicii rezecției rectale cu excizia totală a mezorectului 31 a atras atenția asupra necesității însușirii riguroase a tehnicii de către chirurgii oncologi și colorectali. Introducerea unor programe de instruire în excizia totală a mezorectului a confirmat însă avantajele majore ale acestei tehnici: rezultate oncologice superioare și complicații postoperatorii tot mai puține pe măsura acumulării experienței Deși mai există rezerve formulate în special de autori americani 34totuși experiența autorilor norvegieni pare convingătoare.

Rectul — elemente de anatomie descriptivă[ modificare modificare sursă ] Limita superioară proximală a rectului joncțiunea computer vision habr este apreciată de anatomiști la nivelul vertebrei S3, iar de către chirurgi la nivelul promontoriului Mai importante decât aceste criterii topografice sunt însă criteriile descriptive care definesc începutul rectului: dispariția teniilor musculatura longitudinală distribuindu-se de la acest nivel în jurul întregii circumferințe coliceabsența haustrelor și computer vision habr computer vision habr și a mobilității colonului rectul fiind practic fix.

Canalul anal, porțiunea terminală a rectului, este de asemenea apreciată diferit de anatomiști și chirurgi Astfel canalul anal anatomic sau embriologic se întinde de la linia ano-cutanată Hilton la linia pectineată, are cca 2 cm lungime și este de origine ectodermică. Canalul anal chirurgical sau funcțional se întinde până la inelul anorectal care corespunde inserției mușchilor ridicători analiare cca 4 cm lungime și corespunde unei regiuni cu presiune intraluminală crescută la acest nivel fiind aparatul sfincterian.

Rectul are cm lungime și 3 curburi laterale: cea superioară și cea inferioară cu convexitarea spre dreapta, iar cea mijlocie cu convexitatea spre stânga. Intraluminal curburile corespund valvelor Houston; valva mijlocie Kohlrausch corespunde nivelului la care peritoneul de pe fața anterioară se reflectă pe vezică sau uter.

Vascularizația arterială a rectului este asigurată de artera hemoroidală superioară, dar și de surse arteriale minore: artera sacrată medie, arterele rectale mijlocii, ramuri din artera vezicală inferioară și ramuri din mușchii ridicători anali Canalul anal este vascularizat de arterele rectale inferioare, desprinse din artera iliacă internă. Deși descrise în aproape toate tratatele de anatomie și tehnică chirurgicală arterele rectale mijlocii sunt inconstante, iar aripioarele rectale care — conform tratatelor clasice — conțin aceste artere sunt considerate de unii autori un artefact tehnic.

#posmotrel Instagram posts (photos and videos) - scutere-galant.ro

Pe de altă parte Jones și colab. O arteră rectală mijlocie care să necesite electrocoagulare sau ligatură se întâlnește doar în o cincime din cazuri și este mai frecvent o ramură a arterei rușinoasă internă sau vezicală inferioară, și rar se desprinde din artera iliacă internă însăși 1. Această arteră rectală mijlocie ar putea fi importantă în tratamentul chirurgical pentru limfadenectomia optimă în cancerul rectal; e de presupus că de-a lungul unei astfel de artere sunt dispuși ganglioni limfatici.

Diseminarea cancerului pe acest traiect limfatic ar duce la metastaze în ganglionii iliaci interni, obturatori și iliaci comuni. Această ipoteză, susținută de unii autori japonezi 42,stă la baza atitudinii unei limfadenectomii extinse cuprinzând așa-numitul compartiment limfatic lateral.

Limfaticele rectului[ modificare modificare sursă ] Limfaticele rectului computer vision habr fost descrise pentru prima dată de D. Pentru studierea limfaticelor rectale s-au folosit până acum cinci metode: injectarea de coloranți la cadavru, disecția și examenul anatomo-patologic al pieselor chirurgicale, studiile necroptice, injectarea preoperatorie de coloranți în submucoasa rectului și limfoscintigrafia.

Clasic se descriu trei curente limfatice 41, Curentul limfatic principal parcurge ascendent colectoarele și ganglionii limfatici situați de-a lungul ramurilor și trunchiului arterei rectale superioare; de la nivelul bifurcației arterei rectale superioare hilul limfatic Mondor limfa este drenată spre ganglionii arterei mezenterice inferioare. Această cale limfatică este înglobată în mezorect, iar excizia totală a mezorectului asigură îndepărtarea în totalitate a diseminărilor tumorale la acest nivel.

Curentul limfatic mijlociu drenează de-a lungul arterei rectale mijlocii spre ganglionii laterali ai pelvisului. Curentul limfatic inferior drenează limfa de la nivelul canalului anal anatomic restaurarea vederii noi ganglionii inghinali.

Calea limfatică inferioară are importanță minoră pentru diseminarea cancerului rectal propriu-zis - doar în tumori joase, care depășesc inferior linia pectineată, la care există deja o metastazare masivă în ganglionii căii limfatice principale, ascendente Importanța căii limfatice mijlocii este subiect de dezbatere.

Distanța de testare a acuității vizuale. Tabel pentru determinarea acuității vizuale

Autorii japonezi definesc patru grupuri arii limfatice rectale: grupul mezorectal ganglionii limfatici perirectaligrupul aria arterei rectale superioare, grupul aria arterei mezenterice inferioare și aria laterală Aria mezorectală se împarte în două regiuni: mezorectul adiacent tumorii distal de nivelul tumorii și proximal până la 5 cm de marginea superioară a tumorii și mezorectul situat la distanță la peste 5 cm de marginea superioară a tumorii.

Aria arterei mezenterice inferioare cuprinde ganglionii cuprinși între originea arterei mezenterice inferioare și originea arterei colice stângi; distal, de-a lungul traiectului arterial, se află ganglionii ariei rectale superioare. Aria laterală cuprinde șase grupuri ganglionare: grupul arterei rușinoase interne lateral de plexul pelvingrupul arterei iliace interne proximal de artera vezicală superioarăgrupul arterei iliace comune, grupul arterei iliace externe, grupul obturator și grupul presacrat.

Diseminarea limfatică laterală este considerată minoră de către autorii europeni și americani. Primele studii efectuate prin injectarea de coloranți la cadavre au evidențiat această cale, fără a-i putea aprecia importanța.

În urma unui studiu al pieselor computer vision habr rezecție, Gilchrist 52 descrie un caz de cancer rectal subperitoneal la care erau prezente 2 metastaze ganglionare laterale și doar una la nivelul ganglionilor curentului ascendent. Acest tip de diseminare a fost găsit de Grinnell la doar 1 caz din studiate, din care 63 cu metastaze ganglionare 51 ; alți autori constată de asemenea o proporție foarte mică a metastazării pe această cale.