Care este cea mai mică viziune

Prima Viziune a lui Joseph Smith Mărturia profetului Joseph Smith În conformitate cu hotărârea mea de a cere de la Dumnezeu, m-am retras în pădure să fac încercarea.

Era în dimineaţa unei zile frumoase, senine, la începutul primăverii anului o mie opt sute douăzeci. Era pentru prima dată în viaţa mea când făceam o astfel de încercare, pentru că în mijlocul tuturor frământărilor mele, eu nu încercasem, încă, niciodată să mă rog cu glas tare.

După ce m-am retras în locul unde plănuisem dinainte să merg, uitându-mă în jurul meu şi văzându-mă singur, am îngenuncheat şi am început să înalţ dorinţele inimii mele către Dumnezeu.

De abia începusem, când imediat am fost cuprins de o putere care m-a copleşit în întregime şi care a avut o influenţă atât de uimitoare asupra câți pixeli este viziunea umană, încât mi-a legat limba, astfel că nu am putut vorbi.

Un întuneric de nepătruns s-a aşternut în jurul meu şi mi s-a părut pentru un moment că eram condamnat la o distrugere subită.

Dar, adunându-mi toate puterile pentru a-L chema pe Dumnezeu să mă elibereze din puterea acestui duşman care pusese stăpânire pe mine şi chiar în clipa când eram gata să mă las cuprins de disperare şi să mă las pradă distrugerii — nu unei nimiciri imaginare, ci puterii unei fiinţe reale din lumea nevăzută, care avea putere atât de uimitoare cum nu mai simţisem niciodată la vreo fiinţă — chiar în acest moment de mare panică, am văzut un stâlp de lumina exact deasupra capului meu, mai luminos ca strălucirea soarelui, care a coborât treptat până când a căzut deasupra mea.

Imediat ce a apărut, m-am simţit eliberat de duşmanul care mă ţinea legat.

Când lumina s-a oprit asupra mea, am văzut două Personaje, ale căror strălucire şi slavă întreceau orice care este cea mai mică viziune şi care stăteau deasupra mea, în aer.

Scopul meu, mergând să-L întreb pe Domnul, era să ştiu care dintre toate confesiunile era adevărată, pentru ca să ştiu căreia să mă alătur.

De aceea, imediat ce am devenit stăpân pe mine astfel încât să pot vorbi, Le-am întrebat pe cele două Personaje, care stăteau deasupra mea în lumină, care dintre toate confesiunile era cea adevărată pentru că la vremea aceea inima mea nu simţise niciodată că toate erau greşite — şi căreia trebuia să mă alătur.

El mi-a interzis din nou să mă alătur vreuneia dintre ele; şi multe alte lucruri mi-a spus El mie, pe care nu le pot scrie acum.

Când mi-am revenit, eram lungit pe spate uitându-mă la cer. Când lumina a dispărut, nu mai aveam forţă dar, în curând, revenindu-mi într-o oarecare măsură am plecat acasă.

România Dragoş Anastasiu: România are nevoie de viziune şi spirit antreprenorial Preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană Dragoş Anastasiu crede că în anul acesta, marcat de pandemie şi, implicit, de teama de a călători în zone mai îndepărtate, turismul românesc va avea de câştigat. DW: Domnule Dragoş Anastasiu, în calitate de preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană şi de om de afaceri de succes, repatriat cu ani în urmă din Germania, sunteţi un bun cunoscător al economiei româneşti. România a fost şi ea profund afectată de actuala criză, fără precedent, declanşată de pandemia de coronavirus. Cum evaluaţi impactul crizei asupra României?