Caracteristicile proceselor cognitive cu insuficiență vizuală. procese psihice senzoriale şi cognitive superioare
Gândirea este unul din procesele fundamentale si complexe ale vietii individului uman. Ea este cea care influenteaza capacitatea de adaptare a omului la mediul în care traieste, cea care îl ajuta de multe ori sa faca fata evenimentelor cu care se confrunta.
Din punct de vedere functional, gândirea este cea care ne face sa fim rationali, ne ajuta sa ne planificam actiunile pentru a ne atinge scopurile. Din perspectiva psihogenetica poate fi definita ca o actine caracteristicile proceselor cognitive cu insuficiență vizuală, reversibila, parte a unui sistem de operatii, iar din punct de vedere structural — operatoriu gândirea este alcatuita din structuri operatorii si operatii. Pentru a întelege acest fenomen complex, vom sistematiza informatiile facând apel mai întâi la teoria lui Piaget cu privire la aparitia si modul de dezvoltare al gândirii, pentru ca apoi sa ne oprim asupra vitamina doppel hertz vision 2 concepte frecvent întâlnite atunci când ne referim la gândire - rationamentul si rezolvarea de probleme.
Search for Caracteristici ale percepției la copiii cu deficiențe de vedere Îmbunătățirea calității imaginii se realizează datorită corecției ametropiei și astigmatismului, utilizării diafragmelor, a filtrelor spectrale, crearea nivelurilor optime de iluminare. Adesea, în loc de voce, consonanțele surde sunt pronunțate.
Structura cognitiva tipica pentru gândire este notiunea. Notiunea structureaza informatiile generale, necesare si esentiale despre un obiect sau stare de lucru. Ea depaseste datul nemijlocit al perceptiei, desi se bazeaza sau se sprijina pe informatia perceptiva.
În perceptie esentialul coexista pe acelasi plan cu neesentialul, avem un sincretism al perceptiei. Dimpotriva, notiunea este un model informational integrativ, care subordoneaza o multime de cazuri particulare, individuale. Gândirea, în cel mai înalt grad al sau, înseamna operarea cu notiuni. Formarea notiunilor este un process îndelungat, care se desfasoara în strânsa interdependenta cu dezvoltarea repertoriului de operatii cognitive ale subiectului.
Operatiile sau prelucrarile procesarile la care e supusa informatia psihica sunt extrem de variate si au o organizare ierarhica. Operatiile de nivel inferior, intra ca subcomponente intr-o operatie de nivel superior. La nivel mediu de analiza a gândirii, operatia cea mai însemnata este rationamentul inferenta.
Pentru a rezolva probleme mai complexe, subiectul e nevoit sa foloseasca o serie bine ordonata de operatii numita strategie rezolutiva.
Psihologie Generala
Exista doua mari tipuri de strategii: algoritmi si euristici asupra carora se va insista intr-un paragraf ulterior. Cercetarile asupra aspectului operatoriu al gândirii s-au focalizat fie pe investigarea rationamentului, fie pe investigarea strategiilor utilizate în rezolvarea de probleme. Exista numeroase strategii rezolutive care nu au labaza rationamentul, de aici cercetarile psihologiei diferentiale dar complementare, asuprarationamentului si rezolvarii de probleme.
Cercetarile asupra aspectului operatoriu al gândirii s-au focalizat în principal pe investigarea rationamentului, si pe investigarea rezolvarii de probleme.
Свежие записи
Exista doua categorii mari de rationament, care se împart la rândul lor în mai multe subcategorii: rationamentul inductiv — de inducere a unei proprietati, a unei reguli, a unei structuri; rationamentul deductiv — silogismul, rationamentul ipotetico-deductiv, rationamentul liniar.
Gândirea este procesul psihic de cunoaştere superior prin excelenţă.
Acesta reprezintă maximul potenţialităţilor cognitive ale lumii vii, un proces care le condiţionează şi le determină pe toate celelalte. Filosofii au remarcat din cele mai vechi timpuri faptul că omul este singura fiinţă înzestrată cu gândire raţională şi că în aceasta stă demnitatea şi unicitatea sa. Filosofia kantiană şi cea post-kantiană au deschis calea către o concepere exclusiv în termeni psihologici a gândirii.
Din acest punct de vedere gândirea este un proces psihic cognitiv, superior, central, mediat, de reflectare a caracteristicilor realităţii sub forma abstractă a noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor. Gândirea prezintă un ansamblu de caracteristici care o definesc şi îi determină specificul. Astfel, caracterele ei fundamentale sunt: - caracterul general-abstract; - caracterul mijlocit; - caracterul superior-central; - caracterul multifazic. Gândirea se află în centrul unei imense reţele de intercondiţionări între toate procesele, mecanismele şi activităţile psihice.
Caracteristici ale percepției la copiii cu deficiențe de vedere
Există mai multe modalităţi de a defini gândirea. Astfel, ea poate fi concepută ca un sistem de operaţii care acţionează mijlocit asupra realităţii, transformând-o şi aducând-o la o formă coerentă şi inteligibilă. Perspectiva operatorie asupra gândirii a fost definitivată în primul rând prin contribuţiile psihologului elveţian Jean Piaget. Există şase operaţii fundamentale ale gândirii: - analiza operaţie de descompunere mintală a unui obiect în părţile sale componente ; - sinteza operaţia inversă analizei, care reasamblează părţile într-un tot unitar ; - comparaţia operaţia de stabilire a asemănărilor şi deosebirilor între obiecte pe baza unui criteriu ; - abstractizarea operaţia de reţinere pe plan mintal a anumitor trăsături fundamentale ale obiectelor şi neluarea în considerare a altora, considerate secundare ; - generalizarea operaţia de extindere a însuşirilor unui obiect asupra unei categorii de obiecte ; - concretizarea operaţia de trecere de la general-abstract la particularconcret.
Gândirea poate fi concepută, de asemenea, ca un sistem de forme.
- Calamus și calendula pentru vedere
- Ghid deficiente vaz - GIFTED (FOR) YOU Project
- procese psihice si personalitatea: procese psihice senzoriale şi cognitive superioare
- Cum se mărește rapid acuitatea vizuală
- Caracteristici ale percepției la copiii cu deficiențe de vedere
Din acest punct de vedere, ea reprezintă o structură care evoluează de la simplu la complex. Cea mai simplă formă a gândirii este noţiunea care desemnează 1 orice obiect sau clasă de obiecte despre care ştim ceva.
- Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat.
- Miopie normala hipermetropie
- Viziune plus 18
- Viziune negativă pe an
- По его поверхности было разбросано несколько дюжин больших прозрачных "пузырей".
Judecata reprezintă conexiunea dintre două noţiuni prin care se reflectă un raport determinat între obiecte. De aceea, judecata poate fi adevărată sau falsă. Raţionamentul ia naştere pe baza judecăţilor.
Astfel, pe baza unor judecăţi a căror valoare de adevăr este cunoscută numite premiseeste obţinută o nouă judecată numită concluzie. Există trei tipuri majore de raţionament: - raţionamentul deductiv în care se trece de la premise de mare generalitate la concluzii care nu pot depăşi în generalitate premisele ; - raţionamentul inductiv în care concluzia depăşeşte ca grad de generalitate premisele ; - raţionamentul analogic în care sunt obţinute informaţii pe baza unor asemănări structurale între obiecte sau clase de obiecte.
Навигация по записям
Există multiple tipuri de gândire. După finalitatea ei, gândirea poate fi divergentă sau convergentă distincţie propusă de Guilford. Gândirea divergentă reclamă, din partea subiecţilor, căutarea a cât mai multor soluţii sau îndepărtarea în cât mai multe direcţii în raport cu punctul iniţial de plecare. Gândirea convergentă se mişcă în sens invers, de la diversitate la unitate, de la disociaţie la sinteză.
Funcţia de bază a gândirii este rezolvarea de probleme. Exercitarea ei asigură individului posibilităţi excepţionale de integrare în mediu. Există două strategii majore pentru rezolvarea de probleme: - strategiile algoritmice algoritmul este o succesiune determinată de paşi care trebuie urmaţi pentru a găsi soluţia problemei ; - strategiile euristice care presupun construcţia căii care va releva soluţia problemei în chiar procesul de rezolvare.
Strategiile algoritmice se pretează mai ales la rezolvarea de probleme bine definite probleme în care sunt prezentate neechivoc starea iniţială a problemei şi starea finală, la care trebuie să se acceadă. Strategiile euristice sunt aplicabile mai ales în cazul problemelor slab definite în care datele problemei sunt în bună măsură echivoce. Activitatea centrală a gândirii este înţelegerea. Ei îi sunt subsumate toate operaţiile şi activităţile gândirii. Înţelegerea reprezintă sesizarea existenţei unei legături între setul noilor cunoştinţe şi setul vechilor cunoştinţe gata elaborate.
Proces cognitiv specific uman, gândirea asigură vieţii psihice a omului coerenţă şi eficacitate în raporturile cu mediul. Ea antrenează toate celelalte disponibilităţi şi mecanisme caracteristicile proceselor cognitive cu insuficiență vizuală, fiind trăsătura cea mai importantă a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale.
Delimitări conceptuale Cunoştinţele despre memoria, pe care o avem astăzi, nu au aceeaşi semnificaţie ca şi în secolele trecute.
Aceste cunoştinţe au evoluat în timp şi cercetătorii de domeniu au evidenţiat 2 etape ale psihologiei memoriei: I etapă — preştiinţifică Evul Mediu — ; a II-a etapă — ştiinţifică — prezent.
Prima etapă se caracterizează prin faptul că înţelegerea memoriei se făcea prin abordări mitologice sau filosofice. La unii ceara este tare, la alţii moale, mare-mică, neagră-albă etc. Memoria a mai fost studiată şi de către cum să restabilesc eu însumi viziunea. Alţi filosofi au tratat memoria din punct de vedere gnosiologic, deci ca caracteristicile proceselor cognitive cu insuficiență vizuală o forţă de cunoaştere.
Impresiile, imaginile, emoţiile, gândurile, mişcările prezente, actuale, nu se pierd însă, nu dispar complet fără a lăsa nici o urmă în creier, dimpotrivă, ele se sedimentează, se cristalizează, pentru ca mai apoi să fie scoase la lumină şi refolosite, contribuind, în felul acesta, la amplificarea conţinutului vieţii psihice, la desfăşurarea normală şi mai ales eficientă a activităţii umane.
Omul, pe lângă multe alte capacităţi, de care dispune de a simţi, a gândi, a vorbi, a imagina, a dori, a voio posedă şi pe cea de a reţine, conserva caracteristicile proceselor cognitive cu insuficiență vizuală reutiliza propria sa experienţă de viaţă cunoştinţe, imagini, idei, acţiuni şi operaţiicât şi experienţa întregii omeniri.
Acest lucru este realizat cu ajutorul memoriei. Memoria este un fenomen psihic, prin care oamenii şi alte organisme vii codifică, depozitează şi reutilizează informaţii. Bergson a considerat că întreaga existenţă şi materie posedă memorie. La organismele vii, în afară de om, există doar două tipuri de memorie: genetică şi mecanică.
Omul are limbajul ca un mijloc puternic de memorizare, modalitate de reţinere a informaţiei în formă de texte şi diverse moduri de însemnări tehnice.
El nu are nevoie să se bazeze pe posibilităţile sale organice, deoarece mijloacele de bază de îmbunătăţire a memoriei şi de păstrare a informaţiei necesare se găsesc în exterior şi în acelaşi timp în mâinile lui: el este în stare să înbunătăţească aceste mijloace practic la infinit, neschimbând natura sa.
